Din somnul veşnicei uitări
În care toate pleacă,
Din a vieţii noastre dezmierdări
A mai rămas un ‘poate’.
Un “poate” spus aşa de greu
Un “poate” al uitării,
Un “poate” dus spre nicăieri
Un “poate” al visării.
Acesta când va dispărea
Nimic nu vei vedea,
Căci a vieţii caldarâm
In moarte,va cădea. 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu